Legislatie


Despre Proprietate

Proprietatea este publică sau privată (art.552 Cod civil).

Sunt obiect al proprietăţii private toate bunurile de uz sau de interes privat aparţinând persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public, inclusiv bunurile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale (art.553 din Codul civil).

Inclusiv moştenirile vacante intră în domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului, după caz. Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenirea este vacantă (art.1135 alin.(1) Cod civil).

Bunurile obiect al proprietaţii private, indiferent de titular, sunt şi rămân în circuitul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi înstrăinate, pot face obiectul unei urmăriri silite şi pot fi dobândite prin orice mod prevăzut de lege.

Proprietatea publică are ca obiect bunurile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale.

Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Dreptul de proprietate se poate dobândi în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire, legală sau testamentară, accesiune, uzucapine, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi (art.557 alin.(1) Cod civil).

În cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative.

Riscul pieirii bunului

Proprietarul suportă riscul pieirii bunului -art.558 Cod civil.

Grăniţuirea

Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta (art.560 Cod civil).

Orice proprietar poate să îşi îngrădească proprietatea, suportând, în condiţiile legii, cheltuielile ocazionate.

Renunţarea la dreptul de proprietate

Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz.

Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunţa, prin declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condiţiile legii, a declaraţiei de renunţare.

Exproprierea

Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator (art.562 alin.(3) Cod civil).

Servitutea de vedere

Nu este permis să se facă fereastră sau deschidere în zidul comun decât cu acordul proprietarilor (art.614 Cod civil).

Este obligatorie păstrarea unei distanţe de cel puţin 2 metri între fondul, îngrădit sau neîngrădit, aparţinând proprietarului vecin şi fereastra pentru vedere şi de un metru distanţă în cazul în care linia zidului în care se află fereastra pentru vedere nu este paralelă cu limita de proprietate vecină.

Ferestrele pentru lumină se pot deschide fără limită de distanţă între fonduri.

Clauza de inalienabilitate

Prin convenţie sau testament se poate interzice înstrăinarea unui bun, însă numai pentru o durată de cel mult 49 de ani şi dacă există un interes serios şi legitim (art.627 Cod civil).

Buna vecinătate -abuzul de drept

Dacă proprietarul cauzează, prin exercitarea dreptului său, inconveniente mai mari decât cele normale în relaţiile de vecinătate, instanţa de judecată poate, din considerente de echitate, să îl oblige la despăgubiri în folosul celui vătămat, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare atunci când acest lucru este posibil (art.630 Cod civil).

Părţile comune în clădirile cu mai multe etaje

Sunt părţi comune părţile din clădire care nu pot fi folosite decât în comun.

Acestea sunt:

  1. a) terenul pe care se află clădirea, compus atât din suprafaţa construită, cât şi din cea neconstruită necesară exploatării normale a acesteia; b) fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii şi ascensoarele; c) instalaţiile de apă şi canalizare, electrice, de telecomunicaţii, de încălzire şi de gaze de la branşament/racord până la punctul de distribuţie către părţile aflate în proprietate exclusivă, canalele pluviale, paratrăsnetele, antenele colective, precum şi alte asemenea părţi; (art.649 Cod civil).

Părţile de uz comun pot fi atribuite coproprietarilor în folosinţă exclusivă numai dacă prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalţi coproprietari (art.650 Cod civil).

Înstrăinarea sau ipotecarea cotei-părţi nu se va putea face decât odată cu dreptul asupra spaţiului care constituie bunul principal (art.651 din Codul Civil).

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.